Selfie

| | Ce scriu, Proza

Selfie – o fotografie făcută de unul singur pentru a fi publicată pe rețele sociale (Urban dictionary)

Ne plac pozele lor pentru că așa îi putem privi în ochi, ascunși comod într-un fotoliu, fără să trebuiască să ne justificăm privitul prin cuvinte. Să nu le spunem nimic, să ne uităm tăcuți la chipurile și trupurile lor și să ne visăm alături de ei, în fantezii mai mult sau mai puțin vinovate.

Ne plac pozele lor pentru că știm că sunt reale, într-o lume prea încărcată de scenarii. O fărâmă de realitate ascunsă între telenovele, plecând din sus în josul societății.

Cei de sus spun că e bine, când de fapt e rău. Iar cei de jos spun că e rău chiar și când nu e chiar așa de rău, și asta pentru că au așteptări din ce în ce mai mari, idealuri impuse, vieți croite după modele născocite de cine știe ce minte luminată care postulează că trebuie să faci aia, și aia, că trebuie să deții asta si aialaltă.

Și uite așa, intri în jocul de a face și a deține, uitând că de fapt e un scenariu, un reality show în care fiecare joacă pentru a-l distra pe celălalt sau pentru a îi stârni visele.

Iată-ne, astfel, pe toți actori și visători. Veseli pe scenă, triști în spatele ei.

Pentru că începem să uităm cuvintele. Pentru asta există, azi, like.

O privești pe ea lung, încă o poză, încă un selfie în album, și începi concertul de like, like, like, like, like, ca un șir lung de claxoane despre care toți ar trebui să știm că îi sunt destinate. Like like! Bib bip! Și aștepți și tu un like sau un bip bip de la ea. Alina Greavu se întreba, astă vară, unde sunt bărbații mișto din Constanța. Păi unde să fie, zic, pe facebook, dau like!

Iar ăia care își iau inima în dinți și trec de etapa like-ului, vrând mai mult de la tine și de la viață, ajung să trimită mesaje lipsită de orice coerență, dezbrăcate de eleganță și de un minim exercițiu al dialogului, sfârșind prin a-ți spune că de fapt ești proastă, că nu vrei să te culci cu el.

Da, uităm cuvintele, uităm să le legăm între ele și să începem o mărturisire. Mărturisirea e a mai frumoasă construcție cuvântată care implică doi oameni, o confidență, o des-tăinuire. Adică, știi, eu am o taină și aleg să ți-o împărtășesc. Uite ce simt eu pentru tine, tu ce crezi?

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.