nu smulge rădăcina florilor și nu le vorbi îngerilor așa cum îți mesteci nisipul de dinaintea pietrelor. nu acoperi lumina stelelor şi nu ţi-o întuneca pe a ochilor, nu încerca să afli ce e timpul şi ce-i sărutul îngheţat al clipelor. nu îți îngădui în seara asta confruntarea, nu-ți mesteca între măsele enervarea și nu […]
Dialog la piață: – Dați-mi o bucată de ruladă de pui, sigur nu are porc, șorici sau untură, da? – Sigur, domnu, e doar pui. Mai e o doamnă care vine și cere tot așa, fără porc, sunteți din aceeași familie? – Da, cam un miliard și jumătate suntem! :))))
Ți-am zis că nu plec nicăieri. Rămân aici chiar dacă sunt plecat în astăzi, în mâine sau în ieri; plecări înseamnă întoarceri și azi înseamnă mâine, tu știai? Desigur că știai, că le-ai trăit și tu. Știi despre ce vorbesc, știi că trăiesc acum și te gândesc și te îndoruresc oriunde aș fi în lume […]
Fiecare român care a plecat și-a făcut propria revoluție, propria construcție a viitorului, ieșind astfel din mecanismele hidoase ale manipulării, propagandei și îndoctrinării. Acești oameni sunt adevărații eroi ai zilelor noastre.
Glutamatul de sodiu, un aditiv alimentar otrăvitor, născocit de forțe oculte care vor să țină în frâu explozia demografică. Citește AICI. Vezi AICI ce face GLUTAMATUL DE SODIU.
Rușine vouă, cei ascunși de ziduri fără sticlă. Rușine celor ce rânjiți în spatele unor copii pe care îi învățați arma la ochi cum se ridică și cât de scurt e glonțul din morți înspre cei vii. Rușine celor ce gândiți și uneltiți și-i folosiți în lupta voastră pe copii, de pe Maidan spre cimitir. […]
bate ceasul, bate ora, bate vremea tuturora sub o lună cât un soare, prin cuvântul care moare peste pieptul care doare. Zi! pentru tot ce a fost și este peste limba ca un pește, pentru cel care iubește, pentru cel care omoară cu-un cuvânt și-o vorbă goală peste fruntea ca o stâncă, peste inima adâncă, […]
Vino cu mine și haide să dansăm în locul în care de fapt nu am fost, în visul pe care de fapt nu-l visăm, în timpul căruia nu-i vedem niciun rost.
Uite, am fost plecat la război
și m-am întors la tine fără ei,
fără răul din mine, fără demonii mei,
de astăzi la masă vom fi iar doar noi doi.
mereu spre mai departe, mereu înspre ceva și niciodată acolo unde aș sta nu aș putea să spun ei bine, da, cu siguranță aici e casa mea. mi-am lăsat ultimul drum strivit de marginea unei șosele, un vagabond închipuit de vocile și mințile mele; poftim, îmi zic, am reușit să îl omor și pe ăsta, […]
singur e atunci când îmi este frig și nu mă mai ridic să închid fereastra, când tremurând și amorțit te strig și mă întreb a cui e vocea asta. când telefonul este stins demult și nu vreau să-i găsesc încărcătorul, de ce aș mai ști de el, de ce aș vorbi mai mult în loc […]
de ce îmi spui aș vrea să pot când tu chiar ai putea dacă ai vrea? înseamnă că te doare în cot și de voință și de puterea ta. de ce nu vrei cu adevărat când știi că poți, sau tu nu știi? fără să ai ceva de demonstrat și fără să te mai compari […]