Edvard Munch, Misterul unei nopți de vară, 1892
Ulei pe pânză 86.5 x 124.5 cm
Negustorul de mătăsuri, fragment #8
Util îmi era doar valul care se spărgea pe stâncile din fața mea și care îmi spunea un singur lucru: nimic nu e definitiv. Nici viața ta de atunci, nici viața ta de acum. Fugi, zicea valul. Griji? Le lăsasem în urmă. Ca să rămână acolo, nu am mai privit înapoi. Ce ar fi fost […]
Thanasis Papakonstantinou
Θανάσης Παπακωνσταντίνου – Στίχοι και Μουσική Μια νύχτα θα ‘ρθει από μακριά, βρε αμάν αμάν αέρας Πεχλιβάνης να μην μπορείς να κοιμηθείς, βρε αμάν αμάν μόλις τον ανασάνεις. Θα ‘χει θυμάρι στα μαλλιά, βρε αμάν αμάν κράνα για σκουλαρίκια και μες στο στόμα θα γυρνά, βρε αμάν αμάν ρητορικά χαλίκια. Θα κατεβεί σαν άρχοντας, βρε […]
Confort este atunci când…
Prin 2000, mergeam să beau la o cârciumă în poarta spitalului Fundeni. Era o terasa măruntă și ieftină de cartier, dar cosmopolită, pentru că acolo beam și noi, colentinenii, dar și români veniți din toată țara pe la rudele internate. Acolo l-am cunoscut pe unul, nu mai știu cum îl chema, un mustăcios rumen de […]
Despre zâne
Poartă zânele mărgele, dragele de ele, înșirate câte două pe un fir de rouă nouă. Fir de azi-noapte ‘mpletit de moșneagul adormit pe iarba Snagovului, jos pe malul Gruiului. Doarme zile, îmblă nopți, nu-i din vii și nici din morți. Nu e moș ca tot moșneagul și nu-și troncăne toiagul peste drumul ca tot drumul […]
Două gânduri
câteodată, vârful limbii tale are gust de piersică Mackinaw1 prea coaptă, ea trebuie luată repede între dinți și gustată până nu-i trece vremea și se strică. uneori, buzele tale miros a cireșe; ele trebuie iute mirosite până nu or adormi, leneșe, pe marginea cănilor tale aburite cu ceaiuri de iarbă și flori în octombrie, de […]
Doua carti: Oameni si soareci, Flori pentru Algernon (pdf)
Steinbeck-John-Soareci-si-oameni Daniel-Keyes-Flori-Pentru-Algernon
Rose si Amelie, Edvard Munch, 1893
ulei pe panza 78 x 109 cm
Calea Victoriei
… și fumul se urcă spre cer, e ceață afară și-i aerul greu și se vede în vitrină oglindit chipul meu. Mulțime de oameni aleargă; nu-mi dau seama spre cine, de când și de ce. Îi privesc și pe ei oglindiți în vitrine cu poșete și haine, cu pantofi și cercei. În lumea de sticlă […]
Copii pe stradă, Edvard Munch, 1907
Ulei pe pânză 99 x 79 cm
Pustnica de ogradă
„Când am auzit aceasta, m-am uitat la ea cu neîncredere, gândind în sinea mea că o fi o „pustnică de ogradă”, cum se zice celor ce stau de capul lor în pustie, fără binecuvântare, şi au rânduiala de sine neîntemeiată pe învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi care sunt într-o amăgire de sine.„
Moarte în camera bolnavului, Edvard Munch, 1893
Tempera pe pânză 150 x 167.5 cm