când câinii întind gâtul și urlă către lună nu-i nimeni să-i audă, nu-i nimeni să le spună hai gata, nu-i nimic. când câinii urlă noaptea, nu urlă către tine, ci către cer și stele, pentru că știu prea bine că-s singuri, nu-i nimic. nu-i nimeni și nimic. rămasul fără haită și pierderea de casă e-nsingurarea […]
Lev Feliksovich Lagorio a fost un pictor rus care a trait intre 1828–1905. A ramas celebru pentru peisajele sale, in special pentru cele marine. Picturile sale pot fi văzute la Galeriile Tretyakov din Moscova. Nu ne desparte decât o mare de aceste locuri superbe. În a doua pictură de mai jos se vede Batumi, un […]
și dă-mi și vreau și du-te și am nevoie, acum, atunci, și mâine și poimâine! pretențioșii vieții noastre cer câte un strop, un pic din a fi liber. fă asta până mâine și îți voi da, vedem noi când, sau dacă, ce va fi. cum nu se poate, dar ce, e viața ta? suntem stăpâni […]
cum ar fi de n-ar fi fost clipa aceea de demult? când viața mi s-a oprit, când am stat și m-am gândit de o fi rău, de o fi greșit, de o putea să fie bine… mi-am vorbit și mi-am șoptit să mă aud și să mă ascult, să înțeleg și să mă judec – […]
Astăzi săracul, cerşetorul, şomerul, pensionarul etc sînt priviţi ca o plagă a societăţii şi sînt marginalizaţi şi reprimaţi prin diverse mijloace. Cauzele acestor fenomene nu sînt căutate undeva în zonele sociale, a inegalităţilor, a lipsei de şanse etc. Aceste categorii sociale defavorizate, ne vor explica „elitele” noastre, sînt aşa pentru că ei sînt leneşi, lipsiţi […]
Focul Viu – Balada lui Pintea Debi Gogochurebi – Samshoblo (Acasa)
Ibrahim Maalouf Miron Rafajlovic
Armonia Lucis – „Doi Leroi, Ler Doamne” Sainkho Namtchylak – Naked Spirit Armonia Lucis – Vine hulpe di la munte Sainkho Namtchylak – Adimiral Armonia Lucis Dirijor & solist: DRAGOŞ MIHAI COHAL (absolvent dirijat) Flaut: CĂLIN FĂRCĂŞEL (cadru didactic universitar) Vioara I: ALINA CHIVU (instrumentist Opera Română Iaşi) Vioara a II-a: RADU COTOMAN (instrumentist Opera […]
ანა მალაზონია – მაგნოლია
Poetul Dumitru Matcovschi a murit acum o ora, intr-un spital din Chisinau.
Când vine Azazel, nu îl vezi, Nici nu îl auzi, nu îl simți, nu îl știi. El nu e mort și nu e dintre vii. Îți intră în piept cumva ca o părere, oleacă de durere, apoi o amorțeală iar mai la urmă ca o îndoială. Te îndoiești întâi, te uiți de tot apoi. Ești […]
Pentru că platforma aceasta de lemn acoperită cu o saltea și pleduri ne ferește de târâtoare? Sau pentru că în trecut am trăit în adăposturi construite în copaci și platforma asta arată mai degrabă ca un cuib, decât ca o vizuină??