Dragoş Şerban în câteodată, vârful limbii tale are gust de piersică
Mackinaw1 prea coaptă,
ea trebuie luată repede între dinți
și gustată până nu-i trece vremea
și se strică.
uneori, buzele tale miros a cireșe;
ele trebuie iute mirosite
până nu or adormi, leneșe,
pe marginea cănilor tale aburite
cu ceaiuri de iarbă și flori
în octombrie,
de ziua lui Mesrob Maștoț2
și a sfinților armeni traducători.
Lavinia, voiam să îți spun, de fapt,
că azi mă împart între gânduri:
un gând e acum la buzele tale și un altul
departe, în țara Urartu,
cocoțat între vârfuri
pe muntele Ararat.
Referințe: