l Zi: Binefăcătorule, stăpâne și dătător al bunătății, iubitorule de oameni, mângâietorule și suflătorule de viață, primește-mă pe mine, netrebnicul Eronel, mulțumindu-ți, azi, pentru tot ceea ce am, pentru ștergerea amărăciunii, pentru fericirea vieții, pentru bunătate și iertare. Caadiș, caadiș, rabuni. Zi: Îți mulțumesc pentru liniște, pentru pace, pentru împăcare. Pentru liniştea din jurul meu […]
Cu siguranță ați văzut cu toții poza cu calul legat de un scaun de plastic, ideea fiind că lanțurile sunt în mintea noastră. Dacă sunteți printre puținii care nu o știu, iat-o. O știam demult, circulă pe internet de ani buni. De abia astăzi am înțeles-o cu adevărat. S-a întâmplat dintr-o dată și fără să […]
Continuare de aici – acasă Cerul e casa mea, acolo departe unde văd că a coborât pe pământ. Acolo vreau să ajung, mereu acolo. Când trăiești într-un spațiu mărginit de pereți, depărtarea se vede printr-o fereastră și doar către ea tânjești. Către afara care îți pare un orizont limitat, îngust. Între blocuri, depărtarea este o […]
Cândva, în secolul trecut, românii au uitat să mai cânte de necaz, de fericire, de inimă albastră sau de băutură. Se fac vreo doi ani de când ascult muzica popoarelor din Balcani și Asia Centrală. Începusem la un moment să scriu despre muzica interlopilor din aceste țări, încercam să înțeleg de ce maneaua se oprește […]
Erau doi frați (Там шли два брата) Când eram la război (Когда мы были на войне)
Ne dlya menya (Не для меня – Nu pentru mine) este una din cele mai frumoase balade căzăcești. Este vorba despre destinul unui cazac mort într-o bătălie. Am încercat să traduc (așa cum am putut) versurile în română. Nu pentru mine vine primăvara, nu pentru mine o să mai curgă Donul iar fata cărei-i plânge […]
Să înveți, puiul meu, să fii fericită cu tine și să iei din alți oameni doar ce simți că e bine, doar ce crezi că-i frumos și că-ți trebuie ție. Să nu uiți să trăiești și să simți că ești vie
…continuare de aici Nu mânca dimineața și mergea desculță pe gresie. Ea nu răcește niciodată, îmi spunea bolborosind din baie când o certam. Apoi ieșea și trecea grăbită pe lângă mine, punându-mi în treacăt palma pe obraz. Mirosea întodeauna a lăcrămioare și, ca un făcut, drumul spre casa ei trecea pe lângă o alee unde […]
Azi am zâmbit. Am râs, păream atât de fericit în vreme ce în mine se întindea durerea, lăsându-mi pe obraji un zâmbet cât urma unui bisturiu. Eu n-am știut să plâng. N-am lacrimi pentru azi cum n-am avut nici ieri. Numai zâmbeam, tăceam, râdeam pe afară în hohot și în mine îmi strigam ce mult […]
Îmi spunea goală dar foarte serioasă că o perioadă nu o să ne mai vedem. Cât? Nu știa. Îmi cerea acest timp pe care ea avea nevoie să îl petreacă singură. Poate că la rândul ei îl simțea curgându-i pe umeri ca o eșarfă de mătase, asta în singurătățile sale despre care eu nu știam mai nimic.
Nu ți-aș lua vreodată cerul, mi-ai spus într-o seară ploioasă. Eu construiam și-mi spuneai ziditorul de clipe, de timpuri, de tine așa de frumoasă. Nu ți-aș putea lua viitorul, mi-ai spus într-o zi friguroasă. Eu te zideam și-mi spuneai păstrătorul de doruri, de gânduri, de tine așa de frumoasă. Vino să-ți mângăi părul, spuneam, tu […]
De azi începând neiubesc neiubirea și aleg să iubesc între oameni și cer fericirea