Surogat de fericire

Cu siguranță ați văzut cu toții poza cu calul legat de un scaun de plastic, ideea fiind că lanțurile sunt în mintea noastră. Dacă sunteți printre puținii care nu o știu, iat-o.

O știam demult, circulă pe internet de ani buni. De abia astăzi am înțeles-o cu adevărat. S-a întâmplat dintr-o dată și fără să premeditez asta, așa cum în iunie 2009 am înțeles în câteva ore ce înseamnă de fapt să crezi. Viața mi s-a schimbat atunci după o singură noapte, acum e seară deja și probabil se va schimba din nou de mâine. Asta e o paranteză.

Revenind la cal, am băgat de seamă că ăla sunt eu. Uitați-vă bine la el. Oare ce își zice el acum în mintea lui călească? Tot e bine că nu plouă… E și mai bine că nu sunt pus la căruță sau, Doamne ferește, chiar la jug. Nu mă doare nimic, deși putea să mă doară. Vine seara deci o să mănânc paie. Și fel de fel de alte gânduri asemănătoare.

Înainte să mă descopăr în acest cal, eu trăiam cu impresia că aceste gânduri sunt bune. Să fii mulțumit cu ce ai, să cauți fericirea în ceea ce poți atinge, să îți fixezi obiective realizabile. Just?

Nu. Azi am înțeles că între fericire și mulțumire există o prăpastie mare. Când mănânci paie ești mulțumit, când e soare afară ești mulțumit, când nu tragi căruța ești mulțumit, cțnd nu tragi la jug ești mulțumit, când ești sănătos ești mulțumit. Dar fericit!… fericit cu adevărat ești numai atunci când alergi pe o pajiște înflorită primăvara. Desigur, toate acestea privite din punctul de vedere al calului.

Dacă într-adevăr sensul vieții e fericirea, atunci starea de fi mulțumit este un surogat de fericire, o ușă închisă, un hăț care te leagă și te împiedică să mergi mai departe.

Păi atunci, m-am gândit după aia, cum mă-sa vine asta, ar trebui să fiu nemulțumit tot timpul?

Păi nu, mi-a explicat aceeași voce de acum cinci ani. Să fii mulțumit întotdeauna cu ceea ce ai dar să vrei mai mult. Să știi că poți mai mult. Să te cunoști și să înveți să distingi între mulțumire și fericire.

Să nu zici sunt fericit că azi mă uit la un film. Cum ai putea să fii fericit făcând asta, când tu însuți știi că tu ești fericit pe malul mării când e furtună? Zi: sunt mulțumit acum, dar mâine o să fiu fericit. Zi: mâine vreau să fiu fericit, nu doar mulțumit, pentru că știu că pot. (O voce)

Să alegi calea, cu alte cuvinte, să vezi dincolo de realitate și să îți urmezi calea TA spre fericire, lăsând totodată mulțumire în jurul și în urma ta.

h

Și încă ceva. Caracteristica principală a animalului de povară, cal, bou sau măgar este răbdarea. Animalul rabdă, se zice. Dar nu o răbdare din aceea de soi, care e sinonimă cu perseverența (arabii îi zic sabr), ci una tâmpită. „Rabzi ca prostu’”, se zice în popor.

Calul ăla stă acolo lângă scaun pe de o parte că e mulțumit, că se crede mulțumit, iar pe de altă parte pentru că rabdă ca prostu’.