Este un detaliu fotoşopat dintr-o mâzgăleală cu tempera pe care am făcut-o în vară. Asta e mâzgăleala întreagă:
Gheaţă şi foc este o scurtă poveste pe care am scris-o pe la 18 ani. Iniţial se numea „negustorul de mătăsuri”. Apoi, am redenumit-o pentru că „negustorul de mătăsuri” s-a transformat într-un început de roman. Suliţe arzătoare răzbăteau sporadic prin frunzişul curmalilor. Cămila sa, după ce îşi potolise setea, îngenunchease lângă apă şi acum rumega […]
Tovarăşul Mitică Blajinu a fost, să o spunem pe aia dreaptă, un fraier. Ceea ce se întâmpla în instituţia anului 1965 se repetă azi mai ales în direcţiile şi agenţiile unde lucrează bugetarii, cât şi în unele multinaţionale, acolo unde competenţa e înlocuită de nepotism, ambiţia de carierism şi inteligenţa de lichelism.
Eu îmi închei anul cu muzică din Kazakhstan şi gândul împrăştiat între stepă şi Pacific. Şi hotărât să nu ajung peste 30 ani în situaţia tovarăşului Blajinu.
Ultima dată l-am citit pe Călinescu în liceu şi tare mi-a plăcut. După vreo 18 ani, a sosit vremea să recitesc Enigma Otiliei. După primele pagini mi-am dat seama că o carte poate căpăta sensul unei capsule a timpului, dincolo de conţinutul său şi de ideile, stările pe care le transmite. Eu cel puţin tind […]
Al doilea e înregistrat într-o biserică din Kazan. Dacă e să ne luăm după titlu şi după versuri, cântecele sunt ruseşti. Alţii spun că ar fi ucrainene la origine, aduse în Rusia de cazaci. În fine, o altă categorie afirmă că ucrainenii le-ar fi preluat de la polonezi. Dacă aveţi curiozitatea să urmăriţi comentariile pe […]
Farzad Golpayegani este un artist iranian, muzician şi grafician. Farzad şi-a alcătui o trupă în 2011, iar de atunci a avut suficient timp ca să scoată şase albume. Nu au nume, aşa cum nici melodiile sale nu prea au, sunt numerotate doar. Îl găsiţi pe twitter unde e destul de activ sau pe siteul propriu […]
E dezamăgitor că nu există încă un site, la 23 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, care să grupeze şi să clasifice fotografiile care ne-au rămas de atunci.
Pe Colentina, de la capătul lui 4 (intersecţia cu Fundeni) până la podul spre Voluntari treceau autobuze şi camioane pline ochi cu oameni, care strigau. Probabil erau muncitorii de la Ţevi Sudate, niciodată nu am aflat. Cert e că am strigat şi eu, o singură dată, după care am fugit înapoi pe străzi, în cotloanele fundului meu de Bucureşti. Asta a fost revoluţia mea, un strigăt şi o fugă de copil.
http://economie.hotnews.ro/stiri-media_publicitate-13839375-blogger-roman-care-scris-materiale-critice-despre-suplimentul-alimentar-colonhelp-fost-dat-judecata-compania-producatoare-primul-termen-este-miercuri.htm Un blogger scrie despre un medicament obscur numit Colon Help. Zenit, firma care îl produce, sare de cur în sus şi începe să îi ameninţe pe toţi cei care şi-au spus părerea despre produsele lor de căcat, în sensul luptei cu constipaţia. Am intrat şi eu de cURiozitate pe site-ul lor şi am observat […]
tu nu înţelegi că nu sunt al tău, mamă? eu sunt al dunării de când se naşte şi până îşi varsă minţile în mare, să le ciugoale pescăruşul histriot. pe mine vântul m-a adus demult din stepă când am bătut la porţile cetăţii voastre, îţi aminteşti? de am băut cu tine lapte de iapă în […]
Trenul IR 1621 pleacă din Gara de Nord la ora 10.00 şi ajunge în Predeal la 12.07. Biletul costă 35 de lei la clasa a doua. Până la sosire beau cafeaua, citesc ştirile şi lucrez.
La 3 minute de gara din Predeal mergând spre Buşteni e un bufet mic unde şaorma costă 12 lei şi 4,5 lei berea fără alcool. Mănânc fără grabă până la ora 13.
Ce minunat ar fi să să îţi trăieşti fericirea între oameni. Să nu mai fugi ştiind că timpul tău nu-i timpul lor, că apa curge altfel pentru tine iar picăturile au alt rost. Din fugă s-a născut zborul.