Suşină – secetă – dialectul meglenoromân

Azi am învăţat că suşină înseamnă secetă.

„Regiunea Megleniei e udată de nenumărate rîuleţe şi sute de izvoare ţîşnesc din pământ la tot pasul. (…) Mulţumită acestei împrejurări, seceta (suşina) e aproape necunoscută în Meglenia. Când însă se întâmplă să fie secetă, solul fiind uşor irigabil, sătenii se strâng grupuri de cîte 30-50 de persoane şi abat cursul apelor, azi pentru ogoarele din cutare parte, mîne pentru cele din cealaltă parte, pînă cînd se adapă totul”. I.A.Candrea, Vieaţa păstorească la Megleniţi, apărut în revista Grai şi Suflet, 1923

În acelaşi text, autorul afirmă originea megleniţilor:

„Plecaţi ca nişte păstori din munţii Rodopi, siliţi de împilările şi prădăciunile Iurucilor, strămoşii Megleniţilor rătăciră cu turmele lor străbptînd ţinuturi cu păşuni insuficiente sau ocupate de vremuri îndelungate de alţi păstori, în majoritate Aromîni. Aceştia nu puteau vedea cu ochi buni nişte necunoscuşi venind să-şi pască turmele în regiuni unde de veacuri ei se socotiau stăpîni exclusivi ai păşunilor şi de care ei singuri ţineau să se folosească. Împinşi astfel mereu înainte, aceşti păstori rătăcitori trecură Vardarul şi ajunseră în munţii Caragiova, pe ale căror culmi găsiră întru cîtva hrana trebuincioasă turmelor de care mai dispuneau.”