Câteodată durerea era așa intensă că o simțeam ca pe o prăbușire a întregii mele existențe de om, cu tot ce presupune ea - gânduri, amintiri, sunete și imagini din prezent.
mi-am cumpărat o cană, așa mi-a spus,
o cană veche pictată cu magnolii;
eu am tăcut și nu i-am răspuns,
așa cum mai tac uneori visătorii
visând câte un vis pe ascuns
când am plecat ultima oară de la tine
pământul s-a oprit puțin să-l înțeleagă
pe cel care pășește fără să-l atingă
în zborul său grăbit printre vitrine
umblăm pe drumuri șchioape de cărare
până la glezne în nisipuri mișcătoare,
ne afundăm și ne încăpățânăm
să mergem înainte și înainte,
iubita mea departe călătoare
Suntem ceea ce iubim, SUNTETI ceea ce iubiti. Cum se scrie corect, conjugarea verbului A FI.
Latră cățeii afară în dimineața asta,
se dau la oameni și se cred dulăi;
îi las să latre și-mi închid fereastra,
eu tac și-s liber, câinii în lanț și răi.
În ziua când te-ai vindecat de mine
tiptil te-ai strecurat pe ușă afară
și ai plecat să fii din nou cu tine.
Să presupunem că toate acestea se vor întâmpla. Și după aceea? Cu ce rămânem noi după aceea, te întreb. Cu o amintire plăcută a unui corp, a unor senzații, poate mai mult de atât, poate cu mugurele unui viitor dor de celălalt care o să apară la răstimpuri și care o să ne facă să căutăm telefonul și să vrem mai mult? Dar era vorba să fiu al tău doar o dată, așa mi-ai spus…
Mai întâi ridici brațele ca și cum ai vrea să zbori, apoi cel stâng îl duci în dreptul inimii în timp ce dreptul rămâne întins în zbor. Ridici ochii spre cer, căutând steaua în lumina căreia simți că trebuie să ajungi.
Ana avda d’kudsha b’rich hu, d’sagidna kameih, umikama dikar Oraitei b’chol idan v’idan. La al enash rachitzna, v’la al bar elahin samichnah, ela be-Eloha dishmaya, d’hu Eloha k’shot, v’Orateih k’shot, unvi-ohi k’shot, umasgei l’mebad tav-van ukshot. Beih ana rachitz, v’lishmeih kadisha yakira ana eimar tushb’chan. Y’hei ra-ava kodamach d’tiftach liba-i b’Oraita, v’tashlim mishalin d’liba-i, v’liba […]
doar eu îți știu de stele
cum alții îți știu de ceai,
doar eu te știu pe tine
și nu mă întreba
cum îi întrebi pe alții
dacă să îmi pui ghimbir
ne împărtășim cu gândul tot din aceeași apă
și o sorbim, tu în Tbilisi, eu în Bărăgan,
când ne vorbim fără ca vreunul să priceapă
că totuși ne iubim, iubită domnișoară Ketevan.