Dacă aș fi prea fericit

| | Ce scriu, Poezii

Dacă aș fi preafericit, mi-aș lua catâr
și m-aș plimba pe el agale printre oameni,
mi-aș vinde straiele împărătești și sceptrul
pentru că împăratul este Unul singur
iar la Constantinopol aș zbura cu low-cost,
încălțat cu opinci și împărțind eugenii.

Acum cinci ani, îmbrăcat într-o cârpă albă,
i-am dat un baton cu susan unui turc
pentru fetița lui care stătea gânditoare
și cuminte într-un scaun cu rotile.

Turcul m-a sărutat pe amîndoi obrajii
și m-a rugat să spun o rugăciune pentru ei doi
la Mecca.

Am spus-o.

Poate că și bătrâna cu sacoșa m-a pomenit la biserică,
așa cum mi-a promis.

Turcului nu am să îi niciodată ochii și nici bătrînei glasul.
Acolo am văzut și am auzit, pentru o clipă, preafericirea.

Etichete:

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.