Zile cu fluturi

mai ții minte zilele cu fluturi sălbatici,
nebunii cu aripi colorate care te înhățau de coaste
așa tolănită cum erai într-o margine de Dobroge
iar eu, înalt, nu mai știam la ce să mă uit mai întâi,
la aripile lor sau la pielea de pe coastele tale?

degeaba porturi, în zadar vapoarele,
nici caii nu mai nechează ca în copilărie
purtând barbari din lumi îndepărtate.

ce chestie, mi-am zis,
patruzeci de ani a fiert sângele
sufletului meu iubitor de cai și războinici nomazi,
căutându-i prin mări și prin stepe,
iar eu să îi aflu tocmai aici,
înaripați înhățându-te de coaste.

foto: Frantisek Drtikol