Vineri dimineață

În cuvintele din cartea din geantă pe care nu știu de ce o car după mine la birou, în turnurile Caucazului, în proiecții și în imaginație, în personajele mele, eu, în tine, în șoferul de Uber care conduce prea repede și mi-e teamă că nu voi termina textul ăsta, în concluzia pe care nu am găsit-o, în vila Minovici, în soare și intersecții, în visul erotic pe care nu mi-l amintesc, în muzica pe care sunt nevoit să o îngân în minte pentru că mi-am uitat căștile acasă, in nebuna de pe Calea Moșilor din cartea Adinei cu care am adormit aseară, în Calea Floreasca și autostrada A3, în ….

Fuck. În nimic, trebuie să muncesc. Am ajuns la birou.