Trecea un clovn spre mâine dimineață

– fă, bă, și tu politică, dă-te-n…
m-a înjurat un clovn
ieșit cu părul ud din valuri.
eu aveam ochii roșii de nesomn
și undițele întinse peste maluri.

– pescarii triști se îmbată singuri,
întotdeauna singuri, îi zic,
de ce m-aș îmbăta cu apă rece
când încă am aici vin fiert într-un ibric
și-l sorb și-mi cânt și nu-s doar eu și marea mă petrece.
de ce să-ți beau din apă, când eu am vinul meu?
– ești prost, îmi zice, apă bea toată lumea
și uite, le e bine, sunt fericiți așa!
– s-o bea, că ei îs mulți! io-s fericit cu marea
și mi-e destul c-o am și o știu, draga de ea.

Politica se face între clovni iar pescuitul printre mări.
Ea între mulți, cu apă, noi în singurătăți cu vin;
noi ne îmbătăm cu vin și ei cu apă rece.