Ține-mă, vărule

Lasă, lasă, lasă, lasă.
Încă mai suntem acasă,
Ei, ș-om fi! și la ce bun?
lasă tot, copii și casă,
lasă cheile pe masă,
lasă tot și hai la drum.

ține-mă ca să nu fug,
ține, vărule, de mine,
prinde poala hăinii bine,
nu-mi da drumul, că mă duc!

de s-o rumpe poala hăinii
din căp’șala de bumbac,
leagă-mă de pept cu o sfoară
nu prea strâns, să nu mă doară,
nici prea larg, să n-o desfac!

Ș-așa legat cum oi fi,
când oi respira odată,
când oi trage ceriu în pept,
rumpe-voi și sfoara în tri
rumpe-voi și haina toată
și te-oi bate așe, d-a drept!