Am atâtea lucruri de făcut, iar tu îmi ceri atâtea. Atâtea ploi, atâtea mări, atâtea drumuri am de drumurit iar tu, măi viaţă, mă-ngropi câte puţin, de parcă am murit, în termene, contracte, chiţibuşuri.
Pe câte gânduri de gândit, pe-atâta îmi sorbi din minţi şi-mi scuipi la loc facturi şi alte mărunţişuri.
Încet mă-ngropi, norocul meu că-s drept şi încă stau călare, deci respir.
Ai vrea tu să mă-ngropi, dar calul meu e viu şi nu stă în sertare. Chiar dacă plouă miercuri, te pup şi plec la mare.

ğol ùyde Şerban otîra
Dragoş Şerban în