să ne ierți că am rămas

Vino, mamă, dintre duși!

Azi plouă cu tine zâmbind
și mergem prin ploaie, în stropi
să-ți ghicim, albaștri clipind,
ochii tăi jucăuși.

Azi plouă încet și ni-i bine
și, mamă, pe noi – cei neduși,
să ne ierți că am rămas
aici fără tine.

Azi plouă și afară și în casă,
afară din cer, lăuntru pe pat,
din ochi de fetiță
și din ochi de păpuși.

Să mă ierți că-s rămasă,
măicuță, între neduși.