Dragoş Şerban în Râul Wanene cu apele lui limpezi și reci ieșit peste maluri
târându-se larvar peste preerie, adunând fiecare firimitură de pământ,
topind în el viața prefăcută în melasă de trestie de zahăr
dulceagă, pământie, vie, mișcătoare, conștientă,
râul Wanene înghite tot urlând prin cascade
„în mine se întoarce tot, din mine se vor întâmpla toate”