Preludiu

cum vor fi nopțile noastre?
poate îmbrățișate în poziții nefirești
pentru a ne feri nevindecatele răni
cu privirile oprite poate pe piepturi,
căutându-ne liniștea în celălalt
tu sfâșiindu-mi cu dinții abdomenul
eu scormonind cu unghiile spatele tău
de-a lungul și de-a latul vertebrelor
vom ofta nerăbdători și vom țipa unul spre altul
cu buzele însângerate
lipindu-ni-le
lingându-ni-le așa cum fac pisicile cu puii născuți
să ne spălăm trecutul
să rămânem goi și curați, orbi și frumoși,
cu burțile rotunde în sus
și brațele ridicate deasupra capului
ne vom căuta laptele
instinctiv pe fiecare palmă a trupului
vom dormi, vom visa mișcând din mustăți, tremurând,
în curând vom avea conștiință de sine
în curând vom privi lumea altfel
deasupra noastră caii nechează
arătându-ne dinții lor lați
cu care apucă strâns de așternut și-l trag de pe noi
nerăbdători să pornim iar în goană
cel mai scund dintre ei rostind tătărește
nu pentru trupul tău te-ai născut
ci pentru ideea de om.