Postură

mi-ai spus să dansez, iubito, iată-mă,
îmi îndrept spatele și pădurile se ridică împreună cu mine
cu țârână curgându-mi pe omoplați, stejari atârnând peste umeri,
îmi întind elegant brațul stâng cu buricul degetului arătător peste Vladivostok
iar cel drept îl îndrept către Trondheim,
pieptul îmi îmbrățișează Africa inima Israelul călcâiele Bosforul
iată-mă cum pășesc pe vârfuri spre răsărit atent să nu strivesc Caucazul,
cum fac o piruetă cu tălpile apăsate în Karakorum stârnind furtuni de praf în stepă
privește-mi ochii cu toată lumea ta oglindită în ei și dincolo de ea mesia
rostind în toate limbile pământului acesta este dumnezeul născocirilor
în vreme ce vulturii cu chip de om sună din trâmbițe
acesta este liber și bun iar gândurile sale se poartă în zbor
dansând peste apele încă nezămislite,
iată-mă, atinge-mi marginile, timpul inexistent, copilul încă neconceput
laptele din sânii tăi cu care aș putea desena cerul
ți-a fost dat să iubești totul
am totul sunt totul – eu
adevărul sunt eu
cel fără început care nu vrea decât să se nască prin tine