Pentru lup, vultur și inimă

Într-o zi rătăceam prin lumea mea adâncă,
m-am trezit că mă țineai de mână și îmi ziceai
că de ce mă mai mir că aici se adună apele,
că trebuie să înțeleg că e doar perspectivă –
omul e înalt și drept
iar pământul nesfârșit și plat,
asta pentru lup,
omul e un punct, o pată neagră fără adâncime
iar pământul rotund și albastru,
asta pentru vultur,
omul e o lume adâncă
iar pământul, ei bine pământul nu există,
asta pentru inimă.

Numai apa știe adevărul,
că lumea mea e adâncă,
că inima va afla într-o zi despre pământ
așa cum într-o zi a aflat despre tine.