Dragoş Şerban în mie îmi trebuie păduri,
să trec prin ele ocolind șosele.
aș pune pomi de aici până la tine,
să fie drumul nostru și să ne știe pașii,
dar nu-i pământul meu și nu e bine,
c-apoi ne-or smulge pomii arendașii.
pe unde să mai mergem?
șoseaua-i lată, drumul nostru strâmt.
cum mai ajungem noi de aici la celălalt?
Călcăm cu grijă; aici încă-i pământ,
dincolo e asfalt.