Paradoxul românesc: Dacă noi nu putem, nici voi să nu puteţi
În timpul agitaţiilor din luna ianuarie, am văzut o pânză în Piaţa Universităţii pe care cineva scrisese cu vopsea: privatizarea ucide. Mi-am adus aminte de anii nouăzeci şi de sloganul „Nu ne vindem ţara”, derivat din naţional-comunismul care guvernase aproape trei decenii.
Patriotismul şi autoironia
Românii au ştiut să cultive umorul, să râdă de ei înşişi arătându-şi metehnele, diformităţile. De la Caragiale până la Baranga, de la Nastratin Hogea la Nea Mărin, de la Păcală la Bulă, umorul a fost prezent din Academie până la bodega din mahala. Un american, un rus şi un român…
[…] scoate şi Ceauşescu mâna pe geamul avionului, gata, zice, ştiu că sunt în România. De unde ştii, întreabă Gorbaciov. Mi s-a furat ceasul! – banc românesc
În ultimii zece ani, mai ales după ce românilor plecaţi la muncă li s-au alăturat şuţii, curvele, proxeneţii şi cerşetorii, umorul a dispărut. Autoironia s-a colmatat în mâlul dezgustului şi ruşinii de a fi român iar poporul s-a declarat, precum fostul preşedinte Constantinescu, scârbit.
Rămasă fără anticorpi, românitatea a început să fie roasă pe dinăuntru. Hoţia, sperjurul, combinaţia, toate s-au răspândit ca un cancer, de vreme ce nu a mai fost nimeni să râdă de ele, nici nenea Iancu, nici Costică Tănase, nici nea Mărin. Nici măcar Bulă, aşa prost, bătut în cap cum era.
Ba, mai mult, în loc să ne râdem de ele – hă-hă!, le-am aşezat la loc de cinste. Noul folclor – maneaua – îi cântă pe interlopi aşa cum îi cântau ţăranii pe vremuri pe haiduci.
Nu e de mirare că într-o astfel de lume „întoarsă cu curu-n sus” – cum zicea Marin Sorescu – societatea s-a polarizat, iar cei care până deunăzi râdeau, azi plâng şi le e silă să mai fie români. Le e silă de ceilalţi. Când eşti în cocină, te mâncă porcii.
Se întoarce lumea cu curul în sus şi se scufunda pământul, bă… – Marin Sorescu, Rânduieli
Aşa că, vedeţi, de unde atâta patriotism şi mândrie de a fi român, când astfel stau lucrurile.
Neputinţa noastră şi capra vecinului
Anul acesta, spuneam, am simţit în spaţiul public o revenire la patriotismul lui Ceauşescu. Dacă nu eşti de acord cu punctul lor de vedere, eşti plătit de ceilalţi, eşti în slujba lor, a agenturilor străine.
Nu avem nevoie de companii străine, bunurile sunt ale noastre, ale ţării. Străinii vin aici doar ca să facă bani şi trebuie împiedicaţi, goniţi înapoi de unde au venit. Dacă nu înţeleg de vorbă bună, atunci dăm milităria jos din pod.
Sunt câteva teme principale ale momentului, pe care vă invit să le urmăriţi în presă, inclusiv reacţiile vis-a-vis de acestea. Acestea sunt: Roşia Montană, privatizarea Cupru Min, cumpărarea terenurilor agricole de către străini.
Aţi crede că susţinătorii neamestecului în treburile interne cultivă şi patriotismul, alături de xenofobie. Aş! Sunt aceiaşi oameni care scuipă pe tot ceea ce defineşte românitatea, pe care unii din ei o scriu cu dublu R, răspândind ca pe un virus stereotipiile: ne-am ţigănit suficient, nu mai avem dreptul la existenţă.
Societatea se îmbolnăveşte şi mie îmi apare ca un nebun, cu ochii goi, care şi-a dat foc apartamentului şi aleargă pe scări cu toporul, să nu cumva să ajungă pompierii.
Lecturi facultative:
foto: cotidianul.ro
Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.