Mizantropul contemporan

Prin anii 90, într-una din dezbaterile din Parlamentul de atunci, unul dintre deputaţi a avut o intervenţie savuroasă, legată de programul de lucru: „Eu propun să stăm în şedinţă 24/24, măcar aşa nu se mai înmulţesc proştii!”.

Zilele trecute, în România s-a petrecut o altă tragedie, un om a fost sfâşiat de câini. De data aceasta, un copil de şase ani. Un caz care începe să fie reflectat periodic în presă, semn că prezenţa câinilor în sălbăticie şi semi-sălbăticie a devenit deja o realitate. Probabil, va fi preluată în curând de folclor, în cântece şi jocuri de copii precum „pipigaia gaia”:

„Unde-i focu’?
L-o stins ploaia.
Unde-i ploaia?
O băut-o boii.
Unde-s boii?
I-o mâncat lupii.”

În acest prezumtiv folclor, câinii sălbatici vor lua locul lupilor, atât în versuri cât şi în lanţul trofic. Că veni vorba de lanţul trofic, citiţi aici şi părerea respectatului naturalist Peter Lengyel, despre prezenţa câinilor în natură.

Problema câinilor vagabonzi în arii protejate este din ce în ce mai acută. În Parcul Național Munții Rodnei se pot întâlni frecvent haite de câini ce vânează în grup și atacă iezii de capre negre, marmote, pui de cocoși de munte și mesteacăn. – Claudiu Iuşan, biolog, Parcul Național Munții Rodnei.

Ca de fiecare dată, în subsolul ştirilor despre oameni mutilaţi sau ucişi de câini apar zeci, sute de comentarii: multe fruste, majoritatea grobiene.

Dintre ele se diferenţiază o parte care dau dovadă de ceva mai mult: nepăsare sau chiar ură faţă de om. Iată mai jos un astfel de exemplu.

Există oameni care îneacă pui de câine, copiii mor din această pricină, ei poartă păcatele părinţilor. Fatalism, legea talionului aplicată la nivel de specii.

În aceeaşi categorie a fatalismului, de data asta descărcate de înţeles religios, intră următoarele comentarii:

Cainii sălbatici sunt o componentă normală a împrejurimilor, precum maşinile. Noi, oamenii, trebuie să ne adaptăm şi să învăţăm să trăim în acest mediu. Uneori, accidente se mai întâmplă.

Uneori, pentru mizantrop, suspectarea câinilor vagabonzi devine o acţiune rasistă şi xenofobă. După cum sarcastic se exprimă comentatorul, între Holocaust şi eutanasierea câinilor vagabonzi este semn de egalitate.

Exemplele pot continua.

Atitudinea aceasta anti-umanistă poate fi rezumată astfel: oamenii sunt răi, specia umană produce mult rău, este egală şi de multe ori inferioară altor specii. Specia noastră nu merită să supravieţuiască.

Motiv pentru care nu are rost să ne înmulţim, un curent din ce în ce mai răspândit. Atât de mult, încât a fost înfiinţată „mişcarea pentru extincţia voluntară a speciei”, care ne oferă inclusiv motive pentru a nu avea copii.

Definiţii:

ANTIUMANISM Curent în filozofie și artă, ostil valorilor umane, care reprezintă omul ca pe o mașină sau ca pe un animal stăpânit exclusiv de instincte. Termenul a fost utilizat prima dată de un extremist de stânga, Louis Pierre Althusser, marxist francez decedat în 1990.

MIZANTROPIE Dispreț, ură față de oameni.

actualizare 2013:

După cum observați, „iubitorul de animale” face parte dintr-o categorie aparte, distinctă față de restul societății. Probabil, o nouă specie. Pentru apariția câinilor vagabonzi pe străzi sunt vinovați oameni, „cretini ca noi”, nu ca ei, care lăsăm pui pe stradă. Tot noi îi chinuim, apoi. Sunt ei contra noi. Noi, ăștia mulți și cretini. Ei, cei puțini aleși, buni la inimă și iubitori de animale.

Manțog de la Kamikaze, de exemplu, e de părere că – bă, cretinilor! – toată lumea ar trebui să ia un câine acasă, că „sunt maidanezii României. Haideți să ni-i asumăm”.

„Fiecare familie din București care are un venit cât de cât OK și trăiește într-un spațiu mai mare de 50 de metri pătrați să ia un câine. Să fie câinele familiei”, zice Manțog către noi, nesimțiții, cretinii. Adică, m-ai înțeles, noi ceilalți, nu ei, aleșii.

Băi, Manțog, eu zic să plusăm și să luăm și chiriași! O chirie din aia modică, precum la ICRAL. Eu mă încadrez ca spațiu, aș mai avea loc de încă 2-3 câini și vreo două familii.

surse comentarii: hotnews.ro si petreanu.ro