Dragoş Şerban în aștept somnul ca pe o moarte inofensivă,
în Orenburg totul e adormit, letargic, lipsit de zvâc.
astăzi mă cheamă Sașa.
am să vă povestesc altădată cum am ajuns aici, din ce pricină,
și mai ales de ce aștept să adorm.
dacă aș mai putea visa, aș alege Faunul.
Lupoaica cenușie din care m-am născut,
gustul cailor – singurul care mi-a rămas de atunci
și mai ales părul de capră care îmi acoperă fruntea
pesemne să nu se vadă dacă sunt încruntat
sau plâng