Oaselor mele

Îmi sunteți mute, oaselor, dar eu vă simt, oho, cum plângeți să vă întoarceți în pământ și cât vă e de greu să mă purtați. De asta azi am carnea palmă și vă mângâi, să înțelegeți că îmi pasă și știu că nu îmi sunteți de tot, fiice ale pământului ce mi-ați fost date jertfă ca unui zeu desculț. Îi mulțumesc prin tălpi și îl mângâi și pe el.