Nu mor caii

| | Ce scriu, Poezii

Nu mor caii când vor câinii,
nu mor câinii din orașe,
nu mor spânii, nu mor zmeii,
nu mor zânele gingașe
când vor oamenii să doarmă
între perne uriașe.

Perne mari de oameni mari,
dormitoare serioase,
sforăit și griji, angoase,
aparate în priză scoase
cu otravă de țânțari.

Nu mor caii când vor câinii,
nu mor oamenii deodată
când în dormitoare intră
neschimbată raza lunii.

Nu mor oamenii deodată,
mor câte puțin, mor leneș
de atâtea griji lăsate
lângă paturi, jos pe preș.

Nu se vor trezi vreodată
ca să zică lunii noaptea:
nu mor oamenii când vor
grijile din dormitor.

Dragos Serban

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător.