Mierla de cinci dimineața

și m-am trezit și tu nu ai știut că am visat din nou
trenurile și tramvaiele mele
purtându-mi prin somn furii și temeri și umbre și fugi –
am ieșit în curte am fumat o țigară și am băut o cafea
era cinci dimineață, o mierlă m-a întrebat ce e cu mine,
i-am ciripit întreaga tărășenie, ea mi-a cântat
apoi a ieșit soarele, eu pesemne am ațipit în balansoar
când lujerii hameiului nostru m-au apucat de subțiori
și m-au purtat în sus, deasupra corcodușului îngrijorat
cu brațele lui înfrunzite întinse spre mine,
eu m-am întins nepăsător, am căscat
și m-am întors pe partea cealaltă peste coroana lui
sforăind,
un bondar cu ochelari mă mângâia pe frunte apoi mi-a luat pulsul
bombănind peste gâtul meu în zona carotidei,
mi-a prescris o rețetă mâzgălită pe o petală roz de gutui
și m-a trimis înapoi în casă
unde numaidecât m-am trezit înapoi în patul nostru
tu ai deschis ochii
iar eu am văzut în ei toată această întâmplare
în vreme ce mă sărutai pe frunte și îmi ziceai,
cântând în limba mierlelor,
bună dimineața.