Măsura lucrurilor noastre

De fiecare dată când pleci la Mega Image
să cumperi roșii, ceai, pâine și ghimbir
mă concentrez asupra formei mele
și încerc să îmi țin adunate
particulele elementare
în această dimensiune
numită Dragoș.

Mi-e teamă că din nebăgare de seamă
mă voi micșora, curios
și neatent cum mă știi,
până la nivelul unui quarc
și mă voi trezi atunci că
de la mine până la tine
se întinde vastitatea unui univers
cât o stație de tramvai,
iar eu voi fi nevoit
să inventez o mașinărie
complicată capabilă
să zboare printre gluoni,
gravitoni și bossoni
doar ca să ajung iarăși la tine.

Norocul meu că voi avea
suficient timp pentru asta.