La taifas

zece chipuri împietrite mă priveau seară de seară, din spatele Ateneului,
pe o stradă unde fix la ora 10 un bătrân ieşea să plimbe un câine bătrân;
amândoi şontâc, cu zâmbetul pe buze, agale, îmi dădeau bună seara,
în locul numit „la taifas”.

după zece ani, doar cele zece chipuri au rămas să mai dea bună seara.
Într-o zi, nici omul nici câinele nu au mai ieşit la plimbare.