Joaca de-a păsările negre

Din când în când, îmi bate la geam cu ciocul
Ea, femeia cu chip de înger și aripile reci, umede, atârnate leneșe pe spate,
Îmi spune lasă-mă să intru, să mă întind așa cum m-ai știut
lascivă și multă pe întreg tavanul, din pânza de păianjen a unui colț
până în pânza de păianjen a celuilalt colț,
să te privesc hulpavă în vreme ce îți întunec orizontul cerurile inima,
hai să ne jucăm din nou,
îmi spune,
hai…

În trecut, primul gând era să fug
să caut trenuri, avioane, primul autocar spre Constanța
trebuie să alerg să merg să….

Închid ochii,
privesc atent înăuntru,
ciocăn în pereții inimii mele –
Yeah, that’ll hold, îmi zic mulțumit apoi mă arunc de pe ziduri
ca în finalul unui coșmar de august transpirat
în realitate îmi e frică de zbor, doar aici în subconștient pot fi orice,
Matilda mi-ar spune că asta se cheamă imaginație activă,
doar aici în mine îmi văd personajele unul câte unul
privindu-mă privindu-mă
eu sunt tot
eu sunt întreg
eu sunt vindecat pentru că prăbușirea de pe ziduri se transformă în zbor
apoi aterizez în șaua unui cal
maro, neapărat maro
și îmi vine să urlu în latină că am ajuns în Elysium
îmi amintesc de fata îndrăgostită de bufnițe și de pisici,
îmi amintesc de îngerii ei cu care vorbește
așa cum ea și-a amintit de mine într-o altă viață, rănit, cu o săgeată în picior,
îmi amintesc că am iubit-o dar nu i-am spus asta niciodată
nici măcar atunci când i-am dat un buchet de frezii
pe treptele alea de piatră

eu sunt tot
eu sunt întreg
eu sunt vindecat
pentru că pot să vorbesc LIBER despre ce simt
pot să vorbesc liber despre săgețile cu care am trăit în inimă nu în picior
și iată că am supraviețuit
o fi de la cucuta aia pe care am sorbit-o vreme de doi ani
așteptând să înflorească în mine și plumbul să se facă aur
nu s-a făcut
și nici florile în mine nu au înflorit
numai pe pervazul meu în grădina mea pe terasa mea
la umbra păsării negre
a femeii cu chip de înger și aripile reci, umede, atârnate leneșe pe spate,
din când în când, îmi bate la geam cu ciocul
îmi spune lasă-mă să intru, să mă întind așa cum m-ai știut
lascivă și multă pe întreg tavanul

După atâta timp, uite, i-am deschis geamul zâmbind,
hai, întinde-te, așază-te mulțumită la locul tău, te accept, ăsta pare să fie secretul
ca în filmul ăla Babadook pe care mi l-a recomandat Matilda,
te voi privi râzând cum stai acolo atârnată ca o idee, mamă a copiilor mei,
iar eu voi dansa puțin așa cum am făcut în seara asta
și îmi voi vedea de cărțile mele, de grădina mea, de visele mele,
de planurile, copilăriile și nebuniile mele
suntem ok, da?

te-am iertat.