Jar

este o liniște în toamnă pe care o simt chiar și aici,
între țipetele copiilor alergând;
bine te-am găsit, strop de stea ascuns în mine,
acum înțeleg de ce calul acela mânca tăciuni aprinși din făraș,
acum înțeleg că de fapt își mușca din suflet cu dinții lui lați
căutându-se, scormonindu-se, suferind în schilozenia și bătrânețea sa,
rupându-și fâșii din eurile așezate cuminți cronologic,
bătrân peste tânăr,
molcom peste aprig…
bine te-am găsit, strop de stea, tăciune,
acum înțeleg de ce dansez la poalele Caucazului,
de ce călușul oltenesc se închină calului
iar eu, uite, voi țipa și voi alerga
cu tot cu liniștea din mine,
purtându-mi eurile în spate
și în mâini o pungă din Carrefour.