În zilele cetății celei noi

Dragos Serban Dragoş Şerban în Ce scriu Poezii
vineri, 13 martie 2026

ți-am vorbit in latină, apoi în greacă, în limba barbarilor din câmpii –
tu gemeai cu mâinile deasupra capului și nu înțelegeai
decât că te vreau și că ești a mea,
o palmă peste pântecul tău
în vreme ce mă gândeam la teoria ghemurilor:
vezi tu, lumea ta e o sfoară, ți-am zis ca să înțelegi,
pe sfoara asta stau înșirate toate cuvintele vreodată spuse
în limba mamei tale, și mama ta stă acolo cu ele,
și mama mamei tale,
și toate mamele care ți-au dat vreodată naștere
câte puțin din fiecare ești tu
iar ghemul e sfera care vă cuprinde pe toate,
femei, cuvinte, gemete, dorințe, vise,
steagul atârnat pe ziduri la ultimul asediu –
Basileus Basileon, Basileuon Basileuonton,
împărate al împăraților, domn al domnilor,
să nu te temi de moștenirea lor
femeie, numele tău e ghem
și toate ești tu.