Ia piatra asta

am înghițit o piatră ciudată
pe stomacul gol dimineața,
mi s-a spus că durerea de cap trece
la fel și viața, am răspuns eu;
s-a uitat în cruciș la mine
ia piatra asta, zice,
cu lapte sau cu apă rece
îmi venea să întreb
dar am ieșit fără să spun la revedere.

azi dimineață am înghițit-o cu cafea
într-adevăr nu m-a mai durut capul
dar am simțit cum încolțește
rupându-mă os cu os pe șira spinării,
fir-ai al dracului, felcere,
ce mi-oi fi dat să iau,
l-am înjurat în gând
deși omul nu avea nicio vină,
nu, nimeni nu are vreo vină
în afară de mine,
numai eu îmi port, iată,
vinovățiile pe spinare
ca o creastă de stegozaur
și numaidecât mi-am amintit
de o figurină mică și gri
căreia nu știu dacă din intuiție sau din joacă
îi tăiasem atunci cu un briceag
creasta de pe spate,
să semene cu un pui.