Gâză, frezie și seva Babilonului

Motanul Gâză îmi toarce întors cu burta în sus,
e și aici o voluptate, îmi zic, în a fi pisică,
în a fi atoateștiutor și a nu-ți păsa prea mult despre asta.

Îmi toarce ca și cînd ar ști totul,
în fiecare vibrație aud ce a fost sau va fi,
burta lui albă îmi zice să nu îmi fac griji –
viitorul se dizolvă în acum
trecutul se dizolvă în acum
freziile se sărută acum
așa cum au crescut din pietrele Babilonului –
strămoșii noștri sunt polonezi, m-ar contrazice ele –
ba nu, zic, altfel seva voastră nu mi-ar fi rămas pe degete
și cuvintele pe limba pe care o știați de demult.

e și aici o voluptate, îmi zic, în a fi pisică,
în a învăța să te faci covrig lângă,
în a privi peste umăr în timp ce,
în a închide ochii ca să,
în a nu te ridica după.