Fragment din al cincisprezecelea caiet. Constanța

| | Ce scriu, Proza

Uneori, viața se odihnește. Omul împreună cu ea, cu fața rezemată în palme pe pervazul unei garsoniere pe bulevardul Mamaia din Constanța. În surdină se aude Django Reinhardt, întrerupt când și când de strigătul unui pescăruș sau al unei ciori care își revendică locul pe acoperișul blocului. Dedesubt, orașul zumzăie, claxonează, ambalează motoare, vociferează. Doar aici, la etajul șase, viața se oprește iar în ochii omului sensul acestora dispare diluat în timp și cafea cu lapte.

Omul deschide un caiet și scrie.

Sunt aici. Nicio grimasă, nicio emoție. Ca și cum respir pentru întâia oară, încă purtând amintirile vagi ale vieților trecute. Am fost cândva în Georgia. Demult, am avut o familie acolo. Am locuit o vreme în Venezuela. În Grecia am avut un prieten călugăr. Am iubit. Am plâns, am râs, îmi amintesc ce bine era când râdeam. Toate acestea nu s-au petrecut în colțul sufletului unde m-am ascuns și am rămas.

Întâmplări fără sens. Întâmplări petrecute fără să lase urme în cel ce am ales să devin, cel ce acum scrie detașat de existența sa alta în afara acestui colț delimitat cu precizie – de aici până aici – dincolo de care mintea mea refuză să perceapă realitatea oamenilor.

Sunt în Constanța și stau închis încă obișnuit cu o cabină mică de vapor. Îmi este greu să înțeleg că prin geam se văd alte geamuri. Refuz să admit că acolo sunt oameni, oameni cu picioarele pe pământ, care trăiesc și iubesc la rândul lor. Pentru mine, orizontul e încă singurul reper. Uneori, el este tulburat de ochii ei. Îi văd sclipind ca o idee în ceața asta în care navighez în orb, ghidat de radar, împotriva oricărui instinct.

Am venit aici pentru că Mara va sosi peste o săptămână. Mă va mai recunoaște? Am căpătat o fobie față de oglinzi, îmi e teamă ca oglindindu-mă nici eu nu mă voi recunoaște, asta însemnând că mintea mea va părăsi ungherul bine delimitat, cel de aici până aici.

Pe cine va vedea ea? Pe mine, David de atunci? Voi fi eu suma unor amintiri șterse, sau poate va vedea chipul acesta împietrit, pe care nici eu nu îl cunosc?

Fragment din romanul: Negustorul de mătăsuri

Cuvântător, agricultor, antreprenor, muncitor, visător, cititor, ascultător, departe călător. Îndrăgostit de popoarele din jurul Mării Negre și din Asia Centrală.