Fluturi arzând

Ai văzut vreodată vreun fluture arzând?

El porneşte optimist, cu aripile pline de culoare
Şi fără să ştie de ce se ridică zburând
Spre lumină, câteodată spre lună, câteodată spre soare,
Câteodată spre lumina arzândă a unui muc de lumânăre.

Ei sunt naivi, sunt buni, sunt calzi şi au ochii de copii
Şi toţi din jurul lor sunt fluturi care se roagă-n limba fluturească
Şi cred şi vor, se roagă şi trăiesc, unii părinţi de fluturi, alţii fii,
Alţii bunici, prieteni, fraţi ce speră, se roagă să trăiască.

De prea puţine ori lumina-i soare, sau stea sau este lună.
Adesea-i flacără şi îi cuprinde întâi pe aripi, apoi căpşorul
Şi le rămân deschişi doar ochii uimiţi de moarte ca de o glumă
Iar fluturii rămaşi în urma lor plâng pentru ei şi le plâng zborul
Şi alţii se ridică spre lumină, cu optimism, să îşi construiască viitorul.