Drumuri line copilului meu

Ce chinuitor este să fii Sisif,
să muți munții din fața copilului tău
pentru ca el să pășească lin și fără efort,
iar într-o bună zi să părăsească drumul,
să îți întoarcă spatele și să se îndrepte către munți.

Nu era mai bine să îl fi învățat de la început ce este stânca?
te vei întreba atunci singur și rămas pe drumul
care ar fi trebuit să fie al lui,
în vreme ce el gâfâie și sângerează
din tălpile care nu cunoscuseră până atunci piatra.

Nu oamenii își aleg drumul, drumurile își aleg oamenii.

Și niciodată nu sunt line. Dacă ar fi așa, nimeni nu ar mai vedea munții.