Dragii mei, România nu sunteţi voi

Am văzut câteva campanii mobilizatoare care începeau cu mesajul „România suntem noi”. Ideea nu e rea, îşi legitimează opiniile prin erijarea în reprezentanţi ai naţiunii.

Dragilor, nu voi sunteţi România, nici eu şi nici măcar conducerea ei. România este o ţară ale cărei graniţe au fost stabilite de nişte domni pe considerente istorice şi politice. La noi, de bine de rău au existat nişte precedente, nişte fluvii, nişte râuri care să îi ajute pe marii arhitecţi să traseze graniţele. Uitaţi-vă în schimb pe harta Africii, să vedeţi acolo graniţe trase la echer. Asta înseamnă că arhitecţii îi reprezintă pe oamenii ăia? Sau că ţările îi reprezintă?

Dacă prin „România” înţelegeţi de fapt poporul român, pe care voi doriţi să îl reprezentaţi, iarăşi faceţi o eroare. Poporul român e reprezentat în actualul sistem politic de către cei pe care îi alege prin vot. V-au votat? Nu. Păi, abia atunci veţi putea să spuneţi că reprezentaţi o parte din popor, adică îi reprezentaţi pe cei care v-au votat.

Dacă doriţi să îi atribuiţi poporului o parte din ideile şi opiniile voastre, iarăşi ghinion, răsfoiţi puţină antropologie.

Oamenii sunt reprezentaţi de ei înşişi, prin faptele lor, prin ceea ce lasă în urmă.

Aşa că, vă rog eu frumos, nu mă mai includeţi şi pe mine în categorii gen România, poporul român, umanitate. Pe mine nu mă reprezintă nimeni altcineva decât eu însumi şi nu am nevoie de ambasador.