Diferențe

în capătul acelui șurub,
unul din sutele înfipte în lemnul noului nostru apartament,
voi ascunde un adevăr –
unul scrijelit într-o ecuație elegantă, dichisită,
unde matematica din miezul său va conține,
pe lângă faptul că te iubesc,
câteva banalități precum originea speciilor,
conjectura lui Poincaré
și proprietățile continuumului spațiu-timp;

o altă banalitate e că orice sistem va ajunge într-o stare de echilibru,
iată, entropia este religia mea și mă închin haosului,
statisticii și probabilităților,
sunt un gânditor singuratic dar prietenos
care citește în bobi și în mațe de capră,
eu știu ce va fi,
știu știu știu
că parchetul va fi dat cu lac duminică,
scândurile de la Dedeman se vor așeza cuminți în chip de paturi,
șapa de la duș va fi turnată săptămâna viitoare
și câte și mai câte,
pe toate le știu
așa cum știu că amândoi tindem spre echilibru –
zi și tu, acum, cum să nu fii liniștit
cunoscând atâtea minunății definitorii?

cum să nu fii liniștit când ai acces la mai multe informații
decât a avut vreodată vecinul nostru Hagop Hairabetian
care i-a cunoscut pe Moruzov și pe Cristescu?

sunt senin și le îmbrățișez pe toate din tine,
adolescenta, mama, copila,
bobul de grâu și floarea de soare,
iarba din cutia de chibrituri,
accentul de Charlotte Brontë când traduci
și tot ce mai ești tu când improvizezi,
da, sunt senin și cunoscătorul adevărului,
diferențele sunt secretul universului știut
și al celui neștiut numit sentimente.

în orice caz, ideea de a le conține pe toate
într-o singură ecuație
pe care o voi ascunde în capătul unui șurub autofiletant
mi-a venit de la o placă de marmură așezată în Tomis
acum două mii de ani pe care un cetățean s-a definit scrijelind așa:
„Aici a trăit Abascantos cu soția lui, Zosime”

număr de inventar 34, Muzeul de Arheologie Constanța,
clasată în Patrimoniul Național Cultural prin ordinul 2167/21.03.2014

asta e tot.