De unde venim noi, tată

De unde venim noi, tată?

Din după amiaza ultimului imperiu al lui Marduk, i-am spus. Atunci te-am găsit, când a căzut Babilonul, când a ars Nipurul, Ur și Urukul.

Mai întâi ca pe un mac, apoi ca pe un trandafir sălbatic pe malul Efratului unde o fată oacheșă cu ochii migdalați te-a sprijinit pe sân în vreme ce cânta; apoi ca pe cântecul însuși, apoi ca pe un cuvânt acadian, ca pe o idee, ca pe o întâmplare, ca pe o picătură de sânge când fata pe nume Adad Gope s-a înțepat cu un spin, în picătura aceea te-ai ascuns tu, cu idee cu tot, cu muzică și ochi, cu parfum și cuvinte.