De porc

Răsfoiesc știri, după o zi lungă în care nu am avut timp să fac asta. Observ, mulțumit, că lupta se ascute și că (ei) se porcăie între ei parcă mai abitir ca niciodată. Sunt mulțumit, însă, pentru că eu nu mănânc porc.

Asta îmi oferă nu atât sentimentul apartenenței la altceva, cât pe cel al neapartenenței (link) la o comunitate în care se consumă porc în prime time. O comunitate pe care am iubit-o demult, pe care azi nici nu o disprețuiesc, dar nici nu o admir. Pur și simplu îmi este indiferentă.

Azi am trecut pe lângă o dubă răsturnată, pe strada mea. Poliție, salvări, descarcerare. Am întors capul și mi-am făcut loc printre oamenii ale căror fețe erau luminate slab de ecranele mobilelor cu care filmau. Ce fricos ești, îmi zice nevastă-mea, ghidușă, după ce ne îndepărtasem. Nici cu coada ochiului nu te-ai uitat.

Nu-s fricos, zic, doar că nu mă interesează. E lumea lor.