De-a v-ați ascunselea: Ultimul basm din Centrul Vechi

Într-o seară am să te închid în Muzeul de Istorie
și am să mă joc cu tine de-a v-ați ascunselea.

Cine nu e gata îl iau cu lopata,
voi striga atunci cu fața lipită de un fragment de columnă
și am să alerg încrezător către subsol
unde te voi găsi împodobită cu salbe de kosoni,
moment în care alarmele vor răsuna frenetic
ca timpul pierdut din viețile noastre
și câțiva paznici mustăcioși ne vor soma
și noi vom fugi dând roată în jurul columnei –
vezi, de aia Traian a ținut morțiș să fie cilindrică –
ascunde-te tu că eu îi țin de vorbă, am să îți spun
și am să încep să le arăt diferența dintre daci și sarmați,
uitați, domnilor, sarmații sunt cei cu armură de zale,
nu-i așa că și vouă vi se pare că sunt șerpi?
uitați, bastonul vostru e construit prost,
luați exemplu de la acest falx,
totul e legat de centrul de greutate al armei,
așa am să le explic și ei nu vor asculta
iar eu mă voi sui până în vârf și de acolo
din înaltul Lapidariumului le voi urla că
barză, brânză, viezure, mânz!

Dacii cunoșteau aliterația,
vei exclama tu ascunsă sub o lespede
dezvelindu-ți astfel condiția de studentă la litere
și totodată sânii ca o afinitate față de civilizația minoică,
grecii credeau că dansul a apărut în Creta, îți voi răspunde,
hai să îți arăt…

Și vom dansa învârtindu-ne în jurul columnei,
tu goală și frumoasă ca marmura,
eu știind că acesta e ultimul dans alături de tine –
dă-te prins, Șerbane! vor striga paznicii mustăcioși –
dar nu, nici Decebal nu și-a acceptat înfrîngerea
și voi scoate un obiect strălucitor din buzunarul de la piept
iar ei vor țipa aveți grijă, e înarmat!
și vor trage, vor trage în mine
fără să știe că obiectul acela era un flaut
cu care voiam să imit vâjâitul draconului.

În momentul în care vor intra televiziunile
tu te vei așeza peste pieptul meu găurit
și mă vei de-ce-bă-lu-i, adică mă vei întrema,
așa cum zic momârlanii,
suflându-mi viață și un strop de salivă,
de atât am nevoie, de un strop de apă vie
în pliscul tău de corb.

La Mitropolie vor răsuna atunci clopotele
iar reporterii îmi vor cere o declarație
spunând în cor explicați-ne blabla, spuneți-ne blabla,
dar eu le voi întoarce spatele,
tu vei pune pe tine o draperie albă ca o robă
și vom ieși cu demnitate din scenă
să mâncăm ceva la Dristor Kebab,
rostindu-le reporterilor peste umăr
barză, brânză, viezure, mânz,
moment care va fi difuzat în buclă la știri
în timp ce în studiori invitații vor comenta
înțelesul din spatele cuvintelor mele
iar tabloidele vor avea pe prima pagină
sânii tăi.