Croitorul de zboare

Eu nu mai ştiu ce easti fericirea,
cum e să mori de dorul ei şi să de-abia aştepţi.
Eu nu mai ştiu, eu nu mai vreau să ştiu cuvinte,
aşa cum le-am rostit până acum.
Eu nu sunt fericit, eu sunt şi atât;
am învăţat să fiu, să mor, apoi să nu mai fiu.
Am învăţat să tac, să ascult, să ştiu.
Tăcerile-s de-a pururi, iar zboarele acum.

Dacă-ţi vorbesc în zboare neînţelease, tu mă-nţelegi?
Dacă-ţi croiesc trei inimi hârioase, le zburăşti?