Cât până la Obor şi înapoi

Mă uit în ochii ei şi sunetele în gând se-adună a cântare.
Mă uit şi cânt iar ea cred că înţelege că nu pot,
De şapte ani încoace, să îi zburăsc trei zboare
Fără cânt, să o trezesc fără să râd, nu pot
Să nu zâmbesc, să nu glumesc, să nu iubesc
Şi să nu cânt, în gând, din inima asta cerşetoare
De drum lung, cât până la Obor şi înapoi.