
Carusel
copaci desfrunziți, străzi ca un carusel cu inimi
unele cântă (sper că și a ta),
altele așteaptă ceva rezemate de uși grele,
câteva stau înțepenite în habitaclu cu poziția corectă a mâinilor pe volan
crispate în confortul scaunelor cu încălzire,
alte inimi îmi comunică scurt și rațional
(câți înscriși avem la newsletterul de diseară?)
eu nu înțeleg și continui să observ copacii
mai întâi crengile, apoi trunchiurile,
rădăcinile doar se simt
așa cum doar câteva inimi se simt
precum a ta, precum a mea,
ne învârtim în același carusel pe locuri separate
cu ochii unul la altul
e gălăgie și haos tu îmi interzici orice diminutiv –
îmi e greu, cum altfel să pot proiecta propriile regresii
cu atât mai mult cu cât, iată, călărim doi căluți
învârtindu-ne în cerc.