Dragoş Şerban în Mă aplec de umeri și mă înclin
când intru în pădure pe drumul înghețat.
Respir, îi mulțumesc că e și mă închin.
Taiga, ești necuprinsul templu al meu
în care cânt și tac apoi, râzând de ce am cântat.
Mă închin și cânt și tac și râd, aici, cu Dumnezeu.
***
Când tace lupșa sus pe stânci
Eu cânt mai jos, în văile adânci.
Când tac zâmbind în valea adâncă
Începe lupșa să mă strige, acolo sus pe stâncă.
Prașai, taiga, i slava Bogu!
