Când facebook e noul google

Acum doi sau trei ani discutam cu directorul de IT de la o companie pentru care dezvoltam nişte proiecte despre cum văd eu viitorul „boom” în online. I-am zis că am încredere că facebook va fi un generator de trafic aproape la fel de important ca motorul de căutare google.

Proiectele pe care le dezvoltam pentru acea firmă obţineau cam 70% trafic organic, adică vizitatori ajunşi pe site căutând ceva. Este o medie normală, care poate să urce până spre 100% dacă proiectul respectiv nu apelează şi la alte căi de promovare – newsletter, social media etc

La noi intrau cam 10% direcţi, ei erau specialiştii şi cititorii care îşi începeau ziua cu informaţiile din respctivul proiect, mai erau 10-15% veniţi din newsletter iar restul erau referinţe, diferite site-uri care ne „linkuiau”.

Asta se întâmpla prin 2010-2011.

Astăzi, am observat cât de mult a început să conteze informaţia şi felul în care ea este preluată pe facebook. Reţeaua s-a dezvoltat enorm între timp în România, numărul conturilor active şi reale a crescut foarte mult. Cunoscându-le comportamentul, poţi să „ieşi la pescuit”. Oferă-le o momeală pe care o vor înghiţi rapid iar apoi, indiferent de calitatea proiectului tău, se va rostogoli spre viralizare, aducând mii sau zeci de mii de vizitatori.

Pentru un site mărunt sau mediu, ăsta poate fi şutul în fund necesar unei creşteri constante pentru care, altfel, ar fi trebuit să investească foarte multă muncă şi timp. Şi ştiţi care e partea interesantă? Nici măcar nu trebuie să munceşti pentru a ieşi pe „piaţă” cu momeala respectivă. Trebuie să ai puţin noroc, să cunoşti gustul şi preferinţa publicului şi mai departe totul se va învârti de la sine. Nu trebuie să munceşti, poţi să îi serveşti orice, pentru că cititorul şi share-uitorul nu este interesat de veridicitate, de calitate, de corectitudine.

Îl doare la bascheţi dacă ceea ce ai publicat îţi aparţine sau nu. Articolul „împrumutat” de bistritaonline.ro de pe blogul lui Brad Florescu are peste 30.000 de like-uri şi a fost vizualizat de aproape 100.000 de ori. Ei bine, pentru un proiect mic şi local, de douăzeci-treizeci de mii de unici pe lună, un astfel de viral face diferenţa cu adevărat, îţi poate tripa traficul pentru o perioadă. Chiar dacă apoi va urma o scădere, pe ansamblu, creşterea va continua iar acel „spike” va fi un impuls, un şoc necesar şi util chiar şi pe termen mediu şi lung.

Exemplul e de anul trecut, de atunci şi până acum am observat cu atenţie cazuri similare şi pot să vă spun că nu sunt deloc puţine.

O fotografie trucată a fost share-uită de aproape 700.000 de oameni. Mai multe despre ea am scris aici, la acea dată.

Autorul unui blog despre care mărturiseşte că are 100 de unici pe zi publică un film de pe vimeo, care începe să fie share-uit de vreo 8000 de ori. Calculaţi voi de câte ori i-a crescut traficul blogului, în doar câteva zile, cu o singură postare care s-a viralizat oleacă. Şi pentru care nu a trebuit decât să folosească un cod embed. El este un caz de beneficiar onest al acestui trafic căzut din cer, care nu a făcut decât să împartă un film care i-a plăcut.

Alţii, folosesc reţeaua şi apetitul pentru activism online pentru a răspândi informaţii false, în cazuri cu iz penal. Aşa a fost cel al lui Vasile Bucur, care a deturnat imaginea unei fetiţe şi informaţia despre un caz umanitar, schimbând conturile bancare în care persoanele binevoitoare depuneau donaţiile. Poliţia se ocupă în prezent de acest caz de înşelăciune. Fotografia respectivă, cu imaginea copilei şi contul bancar al infractorului a fost share-uită de zeci de mii de ori. Dacă sub ea ar fi fost un link, asta s-ar fi tradus în zeci de mii de vizitatori.

Nu în ultimul rând, sexul vinde la fel cum a vândut întotdeauna. Acelaşi cod embed, însoţit de un titlu atent redactat şi de câteva rânduri explicative, poate să aducă mii sau sute de mii de vizitatori din facebook.

La fel de mult vinde şi grotescul, sunt vizitate de mii şi zeci de mii de posesori de cont facebook articolele cu fete care se fotografiază în cimitire, cu indivizi care torturează animale şi alte fotografii care mai de care mai bizare, scârboase sau bestiale.

O nouă eră, cu noi reguli, pe care suntem obligaţi să le învăţăm

Lucrurile se schimbă cu repeziciune iar ceea ce îi spuneam directorului acum trei ani capătă sens. Facebook începe să fie noul google şi mulţi oameni din industrie au început sau o să înceapă să îl folosească la adevărata lui valoare. Pentru asta, nici măcar nu trebuie să cunoşti platforma, ci să îi cunoşti pe românii care îşi petrec timpul acolo.

Cei mai mulţi dintre ei sunt foştii sau actualii telespectatori ai telenovelelor. Gustă lacrimogenul, dramoleta, le place să fie gâdilaţi în orgoliul etnic, profesional sau social. Sunt gata să facă oricând fapte bune, vor să salveze animale, natură, oraşe, semnează petiţii în draci şi dau share. Aici e cheia. Ei dau share. Este principala lor formă de activism. Dacă după share vine şi click, iată oportunitatea celui care dezvoltă proiecte online.

Cât de relevant este acest trafic, însă, e o altă discuţie. Important este că poate fi obţinut uşor şi că pentru un proiect aflat la început poate să reprezinte enorm.

La fel de mult poate să reprezinte pentru o instituţie care doreşte să îşi promoveze imaginea. Celebra NYPD a câştigat în patru luni aproape 900.000 de like şi share ale unei „fapte bune”: fotografia unui poliţişt care îi cumpără haine şi încălţăminte unui om de pe stradă. Un caz fericit de comunicare instituţională.

Facebook, spaţiu public

O instanţă din România a decis, recent, că ceea ce se postează pe contul de facebook echivalează cu o declaraţie făcută într-un spaţiu public. Teoretic, cineva poate fi acţionat în instanţă pentru calomnie.

“Reţeaua de socializare Facebook nu poate echivala, sub aspectul controlului mesajelor difuzate cu o căsuţă poştală electronică. Profilul său personal pe Facebook chiar dacă este accesibil doar prietenilor adică unui grup restrâns de persoane, tot public este, oricare dintre “prieteni” putând distribui informaţiile postate de titularul paginii, aspecte pe care reclamantul le cunoştea”, se arată într-o decizie pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş.

Iată, reguli noi pentru vremuri noi.

Până a se ajunge acolo, există alte căi mult mai simple pentru a „da jos” conţinutul care nu respectă anumite criterii.

Facebook, termeni şi condiţii

Cunoaşterea acestor criterii este obligatorie în cazul în care te bazezi pe facebook ca mijloc de propagare şi nu doreşti să ai surpriza dispariţiei propriului conţinut. Pentru că nu trebuie să uiţi că „propriu”, pe facebook, are un alt înţeles. Nu eşti la tine acasă, ci într-un spaţiu administrat de o companie care are dreptul să te dea afară oricând, cu tot cu catrafuse.

A păţit-o, de exemplu, Valentin Mândrăşescu de la Vocea Rusiei. Sigur, e lesne să te gândeşti că în spatele butoanelor facebok s-ar afla serviciile secrete. În realitate, sunt doar nişte ochelarişti care îşi fac meseria şi au datoria să se asigure că utilizatorii respectă termenii şi condiţiile de utilizare a acestui serviciu – facebook – pe care compania lor privată îl pune la dispoziţia publicului.

Dacă ar fi parcurs cu atenţie aceşti termeni şi condiţii, nu ar mai fi existat probleme cu existenţa unui cont sau a unui conţinut distribuit.