Când cerul e așa singur

să-i dăm pământului ce este al pământului
și cerului ce este al lui.
noi cui ne dăm? înaltului sau neînaltului?
să ne înălțăm sau să ne prăbușim?
ai cui suntem?

mă duc și întreb:
a cui ești tu, măi gură?
și voi, măi ochi, ai cui sunteți?

ai pământului suntem,
mi-au zis,
când colțul gurii cată-n jos
și ochii-s în pământ lăsați.

bine, zic,
fiți voi așa și-o să vedeți
că cerul o rămas stingher
și-așa stingher o începe-a plânge
și o să ne plouă și ochi, și gură și pământ.