Azazel din Ierihon

Focul ce-l pusei aseară nu se stinge şi nu moare,
zice demonul din mine, ce-mi şopteşte astăzi şoapte.
Focul va trăi cât tine şi va arde arzătoare şi înşelătoare
gânduri, de le vei gândi cu mintea, c-o fi zi sau c-o fi noapte.

Cum te cheamă, să te strig, îl întreb pe domnul demon.
Azazel, răspunde-n şoaptă. Eu sunt tu şi tu eşti eu
şi, dacă-ţi mai aminteşti, am trăit şi am murit împreună-n Ierihon.
Niciodată să nu uiţi că trăiesc şi eu în tine, suflete-al lui Dumnezeu.